Dictionar

înmagazina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. emmagasiner)

1. a depozita într-o magazie (mărfuri, cereale etc.).
2. a acumula (cunoștințe, energie etc.).
 

înmatricula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. immatriculer, lat. immatriculare)

1. a înscrie într-o matriculă.
 

înmatriculabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (înmatricula + -bil)

1. care se poate înmatricula.
2. (despre copii) care poate fi înscris la școală.
3. (despre vehicule) care poate primi număr de înmatriculare, care poate fi înscris în circulație.
4. (antonim) neînmatriculabil.
 

acumula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accumuler, lat. accumulare)

1. tr., refl. a (se) strânge, a (se) înmagazina, a (se) concentra.
 

acumulativ, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accumulateur)

1. aparat, recipient pentru înmagazinarea energiei sub diferite forme în vederea utilizării ulterioare.
2. dispozitiv care memorează datele în vederea prelucrării într-o mașină de calcul.
 

acuplaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. accouplage)

1. acțiunea de cuplare, de a face două mecanisme, două motoare să lucreze împreună; acuplare, cuplaj.
2. organ de mașină servind la stabilirea unei legături elastice sau la înmagazinarea unei energii mecanice.
 

adipos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adipeux)

1. care conține grăsime, gras; seboreic.
2. țesut ~ = țesut conjunctiv care înmagazinează grăsimea.
 

aide-memoire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aide-mémoire)

1. îndreptar cuprinzând esențialul cunoștințelor unui domeniu, care trebuie memorate.
2. notă înmânată personal de un agent diplomatic celeilalte părți.
 

buncăr

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bunker)

1. siloz în care se înmagazinează cărbuni, minereuri etc.
2. compartiment în care se înmagazinează combustibilul, pe o navă.
3. pâlnie de alimentare cu cărbuni a locomotivelor.
4. adăpost blindat, cazemată.