Dictionar

jugal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. jugal, lat. iugalis)

1. adj. de conexiune.
2. adj., s. n. (arcada osoasă) a obrazului.
 

adulter, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. adultère, lat. adulterium)

1. adj. (despre soți) care încalcă fidelitatea conjugală.
2. s.n. întreținere a relațiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.
 

celibat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. célibat, lat. caelibatus)

1. starea civilă a unei persoane care nu este încă căsătorită sau care nu se căsătorește.
2. faptul de a fi celibatar, de a nu fi căsătorit.
3. (prin ext.) viață fără partener, viață de continență conjugală.
4. (în unele profesii) clauză de ~ = rezilierea contractului în cazul în care salariatul se căsătorește.
 

conjugalitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. conjugality)

1. caracter conjugal; condiția de a fi conjugal.
2. starea de a fi uniți ca soț și soție.
 

dislocal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. dislocale)

1. (despre un sistem de relații conjugale) care constă în schimbul de femei între două clanuri.
 

extramarital, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. extramarital)

1. care are loc în afara căsătoriei; care nu face parte din relația conjugală; extraconjugal.
2. (antonime) conjugal, legitim.
 

infidel, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. infidèle, lat. infidelis)

1. necredincios, nestatornic, inconstant (în dragoste); (despre soți) care nu respectă credința conjugală.
2. (despre memorie) pe care nu se poate conta; slab, defectuos.
3. traducere ~ă = traducere incorectă, inexactă.