Dictionar

becață

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. bécasse)

1. pasăre migratoare de baltă, cu ciocul și picioarele lungi, gustoasă; becațină.
 

CATA-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. cata-, cf. gr. kata)

1. „în joc, spre interior”.
 

catabatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. katabatique)

1. (despre vânturi) care posedă o componentă verticală descendentă.
 

catabioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. catabiosis)

1. degenerare a celulelor ca urmare a maturării și îmbătrânirii.
2. procesul de îmbătrânire și degradare fizică.
 

catabolic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. catabolique)

1. referitor la catabolism; care provine de la sau care aparține catabolismului.
 
 

abalienare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)

1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.
 
 

acantocefaloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. acanthocephaliasis)

1. boală parazită provocată de acantocefali.
 
 

acataleptic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acataleptique)

1. referitor la acatalepsie.
2. incapabil de a fi înțeles; de neînțeles.
3. (med.) care este atins de catalepsie.
 

acladiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. acladium)

1. axă principală neramificată a unei inflorescențe, cu antodiul terminal.