OK
X
cataractă 1
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. cataracte, lat. cataracta, gr. kataraktes)
1.
cascadă.
cataractă 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cataracte, lat. cataracta)
1.
opacificarea
cristalinului,
care
produce
o
cecitate
parțială
sau
completă;
albeață.
cascadă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. cascade)
1.
cădere
naturală
de
apă
de
la
o
mare
înălțime;
cataractă.
2.
(fig.)
suită
de
lucrări
care
se
produc
în
sacade.
3.
~
de
râs
=
râs
sacadat
și
prelungit;
~
de
aplauze
=
aplauze
puternice.
4.
montaj
în
~
=
mod
de
legare
a
unor
aparate,
mașini
sau
circuite
electrice
astfel
încât
curentul
de
la
intrare
să
fie
egal
cu
cel
de
la
ieșirea
elementului
anterior.
5.
succesiune
de
uzine
hidroelectrice
pe
un
curs
de
apă
regularizat.
6.
cădere
liberă,
pe
sol,
a
unui
acrobat
sau
cascador.
discizie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. discission, lat. discissio)
1.
secționare.
2.
(med.)
incizie
a
capsulei
cristalinului
în
operația
de
cataractă.
facomalacie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. phacomalacie)
1.
(med.)
ramolisment
al
cristalinului;
înmuiere
a
cristalinului,
de
obicei
rezultată
dintr-o
cataractă
ușoară.
rapid, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. rapide, lat. rapidus)
1.
adj.
(și
adv.)
care
se
petrece,
se
execută
cu
repeziciune;
repede.
2.
foarte
înclinat,
pieptiș.
3.
tren
~
(și
s.
n.)
=
tren
de
mare
viteză,
care
oprește
numai
în
stațiile
foarte
importante.
4.
s.
n.
canal
cu
pantă
accentuată
care
racordează
două
înălțimi
diferite.
5.
sector
al
unui
curs
de
apă
cu
pantă
foarte
accentuată.
6.
suprafață
puternic
înclinată,
abruptă;
povârniș.
7.
(geol.)
cataractă.
zonuloliză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. zonulolyse)
1.
(oftalmologie)
distrugerea
zonulei
Zinn
de
către
o
enzimă
proteolitică,
care
permite
extragerea
mai
ușoară
a
cristalinului
în
timpul
operației
de
cataractă;
desprindere
a
zonulei
Zinn
de
cristalin
sub
acțiunea
enzimelor.