oval, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ovale)

1. adj. alungit (ca un ou).
2. eliptic.
3. s. f. (mat.) curbă convexă închisă, imitând elipsa, compusă din patru arce care se racordează.

rapid, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. rapide, lat. rapidus)

1. adj. (și adv.) care se petrece, se execută cu repeziciune; repede.
2. foarte înclinat, pieptiș.
3. tren ~ (și s. n.) = tren de mare viteză, care oprește numai în stațiile foarte importante.
4. s. n. canal cu pantă accentuată care racordează două înălțimi diferite.
5. sector al unui curs de apă cu pantă foarte accentuată.
6. suprafață puternic înclinată, abruptă; povârniș.
7. (geol.) cataractă.

șarnieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. charnière)

1. mic dispozitiv metalic compus din două piese articulate între ele pe un ax, una putând fi prinsă pe un cadru fix, iar cealaltă pe o piesă mobilă, cu scopul de a permite acesteia o mișcare de închidere și deschidere; balama, țâțână.
2. articulația celor două valve ale cochiliei unui lamelibranhiat.
3. punct de joncțiune al unui sistem de fortificații.
4. regiune în care se racordează cele două flancuri ale cutei unui strat geologic.
5. bandă de hârtie gumată, îndoită în formă de V, cu care se fixează mărcile poștale în albume.

talon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. talon)

1. partidă la unele jocuri de cărți.
2. porțiunea de deasupra călcâiului unui ciorap.
3. marginea tare și îngroșată a unei anvelope, care se introduce în janta roții.
4. parte care rămâne la cotorul unui chitanțier, bonier etc. după ce s-au rupt părțile detașabile.
5. document eliberat călătorilor cu avionul, sau cu vaporul care certifică existența biletului sau permite controlul trecerii lor prin diversele servicii ale (aero)portului.
6. (arhit.) mulură convex-concavă formată din două sferturi de cerc care se racordează.
7. (muz.) piesă montată la capătul de jos al unui arcuș.