Dictionar

doliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. dolium, după fr. deuil)

1. jale, tristețe, durere cauzată de moartea cuiva apropiat, de o nenorocire obștească etc.; atitudine plină de tristețe a unui om căruia i-a murit cineva.
2. zi de ~ = zi care amintește de un eveniment dureros; în ~ = în negru.
 

dolium

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. dolium)

1. (antic.) vas mare de lut de dimensiunile unui butoi, la greci și la romani pentru păstrarea lichidelor ori ca depozit de grâu.
2. (Roma Antică) jar mare destinat comerțului cu ridicata.
 

bernă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. berne)

1. în ~ = (despre steaguri) coborât pe jumătate, în semn de doliu.
 

crep

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crêpe)

1. cauciuc natural, alb-gălbui și translucid, obținut prin coagularea latexului cu acid acetic sau formic, pentru tălpi la încălțăminte.
2. țesătură subțire de mătase sau de lână, cu fața ușor încrețită.
3. bucată neagră dintr-o astfel de țesătură purtată (la rever) în semn de doliu.
 

elegic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. elegisch)

1. despre sau legat de o elegie; care compune elegii; elegiac, (înv.) eleghiacesc.
2. exprimând durere sau doliu.
 

jeleaică

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (bg. жалеика)

1. femeie care poartă doliu doar de ochii lumii.
2. (var.) jelaică.
 

îndoliere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (îndolia)

1. durere adâncă pricinuită de moartea unei rude, a unei ființe iubite.
2. îmbrăcare cu haine de doliu.