Dictionar

enorm, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. énorme, lat. enormis)

1. adj. foarte mare, imens, colosal.
2. adv. foarte mult; extrem de...
 

enormitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. énormité, lat. enormitas)

1. întindere colosală.
2. lucru de necrezut; exagerare.
3. prostie; aberație; absurditate.
 

abnormitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abnormité, germ. Abnormität)

1. caracterul a ceea ce este abnorm.
2. depărtare sau deviere de la o regulă sau un standard fixat; anomalie; enormitate; lucru, fapt neobișnuit.
 

abumarkub

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Abu Markub)

1. pasăre înaltă, asemănătoare cu struțul, cu gâtul scurt și gros, cu capul mare și cioc enorm, din preajma Nilului.
 

astronomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. astronomique, lat. astronomicus)

1. care se referă la astronomie; care are legătură cu astronomia; (înv.) astronomicesc.
2. care aparține astronomiei; care folosește date din astronomie; (înv.) astronomicesc.
3. (fam.) caracterizat prin precizie, regularitate riguroasă.
4. (fig.) de proporții uriașe; enorm, vorbind mai ales despre un număr sau o sumă de bani.
 

babilonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. babylonisch)

1. babilonian.
2. uriaș, enorm, măreț, somptuos; (fig.) exuberant.
 

cvasiunanimitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cvasi- + unanimitate, cf. it. cvasi unanimità)

1. ceea ce constituie aproape unanimitatea; ceea ce constituie enorma majoritate; aproape totalitate.
 

dragonier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dragonier)

1. arbore din țările calde, asemănător unui palmier, de dimensiuni enorme, din care curge o gumă roșie, numită sângele dragonului.