delicat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. délicat, lat. delicatus)

1. (despre aspectul unor ființe sau lucruri) gingaș, fin, grațios.
2. slăbuț, plăpând.
3. (despre mâncăruri) de bună calitate, bun la gust.
4. (despre culori) discret, pal, estompat.
5. ales, distins; (fig.) atent, prevenitor.
6. (despre situații) în care trebuie acționat cu prudență, cu rezervă; dificil, greu de rezolvat.

delicatețe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. delicatezza, fr. délicatesse)

1. însușire a ceea ce este delicat; finețe, gingășie.

fragil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fragile, lat. fragilis)

1. se poate sparge, sfărâma, rupe.
2. gingaș, delicat, firav.

grație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. gratia, it. grazia, /II/ fr. grâce à)

1. drăgălășenie, gingășie, finețe, eleganță (în atitudini, în mișcări).
2. (pl.) atitudini, cuvinte drăgălașe.
3. bunăvoință, favoare.
4. a intra în ~ ile cuiva = a obține bunăvoința cuiva.
5. har, ajutor supranatural pe care divinitatea îl acordă oamenilor pentru a se mântui.
6. stare de ~ = creație poetică; poezie; ipostază, inspirație poetică.
7. lovitură de ~ = lovitură care aduce sfârșitul, moartea.
8. (mit.) fiecare dintre cele trei zeități care personificau grația și frumusețea feminină.
9. prep. cu ajutorul, datorită.

mignon, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n. invar.; pronunție /-nion/  
Etimologie: (fr. mignon)

1. I. care farmecă prin delicatețea, micimea sa; mic, delicat, gingaș.
2. II. (poligr.) corp de literă de șapte puncte tipografice (2,63 mm); colonel.

mimoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. mimosa)

1. specie de plante erbacee leguminoase exotice, cu flori mici, roz sau albe, foarte sensibile când sunt atinse.
2. (fam., ir.) persoană foarte sensibilă, gingașă.