Dictionar

supranatural, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (după fr. surnaturel)

1. adj. (despre fenomene, ființe etc.) care pare mai presus de forțele și de legile naturii și împotriva lor; care nu s-ar putea explica în mod obișnuit, natural; extraordinar.
2. (rel.) divin, miraculos, fantastic.
3. s. n. ceea ce se pretinde a fi mai presus de legile naturii.
 

supranaturalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. surnaturalisme)

1. formă excesivă a naturalismului.
 

ateism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. athéisme)

1. concepție materialistă care respinge orice religie, orice credință în supranatural.
 

destin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. destin)

1. forță supranaturală care ar hotărî dinainte tot ceea ce se petrece în viața omului;2. soartă, viitor; fatalitate.
 

extranatural, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. extranaturalis)

1. din afara legilor naturii; supranatural.
 

fachirism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fakirisme)

1. ansamblu de fapte în aparență extraordinare, atribuite puterii supranaturale a fachirilor.
 

fatalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. fataliste)

1. I. referitor la fatalism, bazat pe fatalism.
2. care crede în fatalism, care consideră că evenimentele sunt fixate de puteri supranaturale, de soartă.
3. care acceptă lucrurile așa cum sunt, fără împotrivire.
4. II. adept al fatalismului; persoană care profesează fatalismul.
5. cel care crede în fatalitate.
6. persoană care acceptă lucrurile așa cum sunt, fără împotrivire.
 

fatalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fatalité, lat. fatalitas)

1. (în concepții religioase) forță supranaturală, voință divină care hotărăște dinainte mersul lucrurilor și viața oamenilor; soartă, destin, fatum.
2. ceea ce este de neînlăturat, inevitabil.
3. concurs nefericit de împrejurări.