OK
X
minciuni
Parte de vorbire:
vb. tr. (regional)
Etimologie: (minciună)
1.
a
nu
spune
adevărul;
a
spune
ceva
contrar
adevărului;
a
minți.
2.
(var.)
a
minciuna.
demistifica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. démystifier)
1.
a
înlătura
o
mistificare,
o
minciună.
2.
a
demitiza.
disimulație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. dissimulation, lat. dissimulatio)
1.
acțiunea
de
a
disimula
și
rezultatul
ei;
disimulare.
2.
faptul
de
a
ascunde
sau
de
a
fi
ascuns,
de
a
masca
un
obiect,
un
sentiment,
o
acțiune
etc.
3.
acțiune
prin
care
o
persoană
încearcă
să
ascundă,
prin
minciună
sau
prin
mijloace
frauduloase,
un
fapt
jenant
sau
compromițător.
4.
(var.)
disimulațiune,
(înv.)
disimulăciune.
fabulație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fabulation, lat. fabulatio)
1.
prezentare
a
unor
fapte
sau
întâmplări
imaginare
drept
reale
sau
posibile;
(p.
ext.)
minciună.
2.
povestire
alegorică.
3.
afabulație.
falacios, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. fallacieux, lat. fallaciosus)
1.
care
se
bazează
pe
o
minciună
sau
un
fals;
care
caută
să
înșele,
să
inducă
în
eroare;
înșelător,
amăgitor.
2.
(prin
ext.)
care
nu
are
o
bază
serioasă,
care
este
fără
fundament;
iluzoriu.
invenție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. invention, lat. inventio)
1.
rezolvare
creatoare
a
unei
probleme
tehnice
sau
de
producție,
care
prezintă
noutate
sau
progres
în
raport
cu
nivelul
cunoscut
al
tehnicii
pe
plan
mondial.
2.
lucrul
inventat.
3.
afirmarea
unor
lucruri
închipuite,
neadevărate;
(p.
ext.)
născocire,
plăsmuire;
minciună.
4.
găsirea
argumentelor
într-un
discurs
sau
a
temelor
și
formelor
celor
mai
expresive
și
mai
potrivite
într-o
creație
artistică.