emblemă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. emblème, lat., gr. emblema)
Etimologie: (fr. emblème, lat., gr. emblema)
1. (ant.) compoziție decorativă cu sens simbolic, centrată pe un semn geometric sau zoomorf și având implicații mitologice.
2. mozaic încastrat în pereții sălilor romane.
3. obiect, semn grafic, imagine care simbolizează o anumită idee.
4. figură alegorică; simbol.