mitralieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. mitragliera)

1. armă automată montată pe afet, cu tir foarte rapid.

automitralieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. automitrailleuse)

1. automobil blindat prevăzut cu un tun și mitraliere.

fotomitralieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. photomitrailleuse)

1. aparat de instruire folosit pentru verificarea tragerilor din avion pe bază de fotografii.

motomitralieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (moto1- + mitralieră)

1. mitralieră instalată pe o motocicletă.

afet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după rus. lafeti, germ. Laffette, fr. affût)

1. suport aruncător al unei arme de foc (tun, mitralieră, aruncător).

automat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. automate, germ. Automat, lat. automatus, gr. automatos)

1. adj. acționat cu ajutorul unui dispozitiv care efectuează singur o anumită operație.
2. armă ~ă = (și s. n.) = armă de foc la care armarea se face automat; pistol-mitralieră.
3. (și adv.) care se face mecanic.
4. s. n. aparat, dispozitiv, mașină care, fără intervenție exterioară, efectuează o anumită operație.
5. ~ de scară = dispozitiv care asigură iluminarea temporizată a holului și scările din blocuri.
6. unitate în care băuturile și alimentele ușoare sunt servite automat, prin introducerea într-un aparat a unor fise sau monede.
7. (fig.) om lipsit de voință, fără inițiativă.

mitralia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. mitrailler, it. mitragliare)

1. a supune tirului de mitralieră.

motomitralieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (moto1- + mitralieră)

1. mitralieră instalată pe o motocicletă.

pistol 1

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (ngr. pistoli, germ. Pistol)

1. armă de foc de dimensiuni mici, mânuită cu o singură mână.
2. ~-mitralieră = armă automată cu țeavă scurtă și cu bătaie mai mică decât a puștii-mitralieră; ~-rachetă = pistol de semnalizare cu rachete.
3. aparat portativ, de forma pistolului, pentru vopsit, nituit etc.