Dictionar

 

rostogolitor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (rostogoli + -tor)

1. (metalurgie) lucrător care întoarce materialul pe vatra unui cuptor metalurgic și-l aduce la ușa de scoatere din cuptor.
 
 
 

deferla

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déferler)

1. (despre valuri) a se revărsa, a se sparge, rostogolindu-se.
 

deferlaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. déferlage)

1. acțiunea de a deferla și rezultatul ei; rostogolire și spargere a valurilor, împrăștiindu-se; deferlare, deferlat.
 

degringola

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dégringoler)

1. (rar) a se rostogoli, a se prăvăli.
2. (fam.) a decădea treptat, a se prăbuși.
 

degringoladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dégringolade)

1. prăbușire, rostogolire.
2. (fam.) decădere, ruinare progresivă, degradare.