Dictionar

scândurice

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (scândură + -ice)

1. scândură mică; scândurea, scândurică.
2. (Transilv.; la războiul de țesut) lopățică.
 

scândurime

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (scândură + -ime)

1. obiect făcut din scânduri; scândurărie.
 

baracă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baraque, it. baracca, sp. barraca)

1. construcție provizorie de scânduri servind ca locuință, magazie etc.
 

cuvelaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cuvelage)

1. armare interioară a puțurilor exploatărilor miniere; căptușirea interiorului unui puț minier cu scânduri, grinzi sau zidărie.
2. introducerea unui tub metalic într-un puț artezian sau o gaură de foraj.
 

dublaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. doublage)

1. (cinem.) sincronizare a traducerii textului vorbit al unui film cu mișcările și scenele lui.
2. (mar.) căptușeală de scânduri sau de tablă aplicată pe punte sau bordaj.
3. întăritură a unei vele.
 

feder

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Feder)

1. parte ieșită în afară, în lungul marginii unei scânduri sau a unei plăci, care intră în nutul corespunzător.
 

fodră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. fodra)

1. căptușeală din scânduri pe pereții care separtă încăperile unei nave.
 

transperant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. transperent)

1. stor alcătuit din lamele de lemn, fier etc. prin care se vede fără a fi văzut; jaluzea.
2. persiană formată de obicei din scânduri subțiri asamblate în paralel, care pot fi ridicate și coborâte după bunul plac cu ajutorul unui cordon, și care servesc la protejarea împotriva acțiunii excesive a soarelui sau a luminii; jaluzea.