OK
X
bordaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bordage)
1.
bordare.
2.
înveliș
exterior
al
corpului
unei
nave.
abordaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abordage, it. abbordaggio)
1.
acțiunea
de
a
aborda
și
rezultatul
ei;
abordare.
2.
manevră
prin
care
o
navă
amarează
alături
de
alta
cu
scopul
de
a
o
asalta;
atacare
a
unei
nave
prin
alăturare
la
bordul
ei.
3.
ciocnire
accidentală
între
nave
ori
între
o
navă
și
un
obstacol.
sabordaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. sabordage)
1.
sabordare.
2.
găurire
a
corpului
unei
nave
scufundate
pentru
a
scoate
încărcătura
la
suprafață.
abordor
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. abordeur)
1.
marinar
specializat
în
abordaje.
amaraj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amarrage)
1.
amarare.
2.
bordaj
de
susținere
a
unui
obiect
pe
o
navă.
batură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. battura)
1.
șanț
pe
ambele
laturi
ale
chilei
unei
nave
de
lemn
pe
care
se
prind
coastele
și
bordajul.
centură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ceinture)
1.
curea
lată
purtată
peste
îmbrăcăminte.
2.
~
de
salvare
=
dispozitiv
din
corpuri
plutitoare
care
se
fixează
în
jurul
taliei,
servind
la
menținerea
unui
naufragiat
la
suprafața
apei.
3.
parte
a
scheletului
care
leagă
membrele
de
trunchi
(omoplatul
și
clavicula,
bazinul).
4.
(sport)
a)
linie
imaginară
la
nivelul
ombilicului
sub
care
nu
sunt
permise
loviturile
la
box;
b)
procedeu
tehnic
de
prindere
a
mijlocului
adversarului
cu
mâinile,
la
lupte.
5.
cingătoare.
6.
~
de
castitate
=
bandaj
închis
cu
lacăt,
în
trecut,
pentru
protejarea
castității
femeilor;
~
de
siguranță
=
dispozitiv
care
împiedică
pe
pasagerii
unui
avion
sau
automobil
de
a
fi
proiectați
înainte,
în
caz
de
accident.
7.
fiecare
din
gradele
de
calificare
a
celor
care
practică
arte
marțiale.
8.
ceea
ce
înconjură
un
lucru,
un
loc
etc.
9.
~
de
fortificații
=
zonă
fortificată
aflată
la
o
distanță
potrivită
pentru
a
fi
ferită
de
focul
armelor
grele
ale
unui
eventual
dușman;
linie
de
~
=
cale
ferată,
șosea
care
înconjură
un
oraș.
10.
ansamblu
de
plantații
în
jurul
unui
oraș
sau
de
separare
a
unor
zone
ale
acestuia.
11.
fâșie
continuă
de
table
de
oțel
care
formează
bordajul
unei
nave.
12.
grindă
orizontală
din
beton
armat,
rezemată
pe
zidurile
exterioare
ale
unei
construcții,
pentru
a
le
lega
între
ele.
13.
cadru
de
formă
circulară.
14.
~i
de
radiații
=
fiecare
dintre
cele
două
zone
de
radiație
corpusculară
ionizată,
de
grosime
variabilă,
care
înconjură
Pământul.
coliziune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. collision, lat. collisio)
1.
lovire,
ciocnire
de
tendințe,
forțe,
de
interese
contrare;
conflict.
2.
izbire
puternică
între
două
corpuri
care
se
mișcă
în
sensuri
opuse.
3.
(fig.)
încăierare,
confruntare.
4.
abordaj.
5.
~
omonimică
=
întâlnire
a
două
sau
mai
multe
cuvinte
omonime.
dromon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. dromone, fr., gr. dromon)
1.
navă
bizantină
de
transport,
cu
vele
și
rame
sprijinite
direct
pe
bordaj.
2.
navă
medievală
de
război,
cu
rame.