Dictionar

bulona

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. boulonner)

1. a îmbina două piese sau două organe de mașini cu ajutorul unor buloane (șuruburi); a asigura, a monta cu buloane.
 

bulonaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. boulonnage)

1. acțiunea de a bulona și rezultatul ei; montarea unei piese cu ajutorul unor buloane (șuruburi); bulonare.
 

intercepta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. intercepter)

1. a reține un obiect în timpul mișcării lui.
2. a (sur)prinde cuiva o scrisoare, o comunicare telefonică etc.