abajur

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abat-jour)

1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.
2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.

diapir

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. diapiro)

1. cută anticlinală caracterizată prin prezența unui sâmbure de roci plastice care străbat rocile acoperitoare.

edicul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. édicule, lat. aediculum)

1. monument funerar dintr-un mic edificiu în forma unui templu, pe un soclu, care adăpostește statuia celui decedat.
2. nișă în care se păstrează portretele morților, urnele funerare.
3. chioșc, pavilion, de obicei în parcuri.
4. acoperitoare de protecție a unei lucrări de artă, cu înfățișare de templu în miniatură sau de chioșc.

litostatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lithostatique)

1. (despre presiunea exercitată asupra rocilor) care se datorează greutății straturilor acoperitoare, fiind aceeași în toate direcțiile.

preș

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (necunoscută)

1. covor lung și îngust care se așterne pe jos în încăperile sau pe scările unei clădiri.
2. covoraș pentru șters talpa încălțămintei la intrarea într-o casă.
3. (expr.) (fam.) a duce (pe cineva) cu ~ul = a păcăli, a înșela, a purta (pe cineva) cu vorba.
4. (înv.) stofă groasă, țesută din păr de capră, din care se făceau desagi, saci, acoperitoare pentru căruțe.
5. (înv.) (Munt.) fotă la costumul femeiesc popular.