Dictionar

 

pedicul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pédicule, lat. pediculus)

1. formație anatomică alungită cu aspect de picior, care leagă două organe, tumori etc.; peduncul (2).
2. cel de-al doilea segment al antenei insectelor.
 

bipediculat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bipédiculé)

1. (bot.) cu două pedicule.
 

botriomicom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. botryomycome)

1. mică tumoare benignă pediculară, de natură infecțioasă, asemănătoare cu zmeura.
 
 
 

ftiriază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phtiriase)

1. boală de piele produsă de păduchi.
2. pediculoză a pubisului.
3. boală a plantelor cauzată de afide.