Dictionar

miniatură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. miniature, it. miniatura, germ. Miniatur)

1. pictură fină și delicată de dimensiuni reduse.
2. literă ornată care împodobea titlul sau începuturile capitolelor în vechile manuscrise.
3. operă de artă, de literatură, piesă muzicală de dimensiuni mici, lucrată cu finețe.
4. obiect de dimensiuni reduse.
 

miniatural, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (miniatură + -al)

1. de dimensiunile unei miniaturi, de proporții extrem de mici.
 

automodel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auto-modèle)

1. autovehicul în miniatură, cu un sistem de propulsie și de comandă.
 

edicul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. édicule, lat. aediculum)

1. monument funerar dintr-un mic edificiu în forma unui templu, pe un soclu, care adăpostește statuia celui decedat.
2. nișă în care se păstrează portretele morților, urnele funerare.
3. chioșc, pavilion, de obicei în parcuri.
4. acoperitoare de protecție a unei lucrări de artă, cu înfățișare de templu în miniatură sau de chioșc.
 

fotbal

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. football)

1. joc sportiv între două echipe de câte 11 jucători, care caută să introducă mingea, jucată doar cu piciorul și capul în poarta adversă.
2. ~ american = sport similar cu rugby-ul, unde jucătorii poartă echipament greu de protecție.
3. ~ în miniatură = joc de fotbal de masă.
4. (var.) futbol.
 

MINI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr., engl. mini-, cf. lat. mini/mum/, it. mini/atura/)

1. „minim, foarte mic, în miniatură”.
 

miniaturism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. miniaturismo)

1. miniaturistică; preocupare pentru aspectele miniaturale, delicate ale realității.
 

miniaturiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. miniaturiser)

1. a da (unui lucru) dimensiuni miniaturale; (p. ext.) a reda în proporții reduse.