amorsa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. amorcer)

1. a pune o amorsă (1).
2. a începe unele lucrări de construcții sau amenajări genistice.
3. a provoca declanșarea unei acțiuni.

amorsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amorce)

1. dispozitiv de aprindere a unei încărcături; capsă.
2. cantitate de pulbere așezată între dispozitivul de aprindere și încărcătura de azvârlire a unei lovituri de artilerie.
3. bandă neagră, opacă, de celuloid, care servește la încărcarea-descărcarea aparatelor cinematografice ori a casetelor de filme la lumină.
4. (cinem.) detaliu plasat în prim-planul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime.
5. ~a drumului = primul tronson terminat al unui drum.
6. nadă, momeală (pentru pești).
7. (cib.) serie de instrucțiuni care permit introducerea unui program.

amorsaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amorşage)

1. strat de tencuială, legătura dintre zidărie și grund.

dezamorsa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désamorcer)

1. a înlătura o amorsă.
2. a întrerupe funcționarea unui aparat, a circulației apei printr-o instalație.
3. (fig.) a preveni desfășurarea unui proces, a potoli o stare conflictuală.

amorsa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. amorcer)

1. a pune o amorsă (1).
2. a începe unele lucrări de construcții sau amenajări genistice.
3. a provoca declanșarea unei acțiuni.

autoamorsare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. auto-amorçage)

1. amorsare spontană a unei mașini sau reacții, fără intervenția unui agent exterior.

dezamorsa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désamorcer)

1. a înlătura o amorsă.
2. a întrerupe funcționarea unui aparat, a circulației apei printr-o instalație.
3. (fig.) a preveni desfășurarea unui proces, a potoli o stare conflictuală.

stupilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. étoupille)

1. amorsă specială în trecut la tunuri pentru aprinderea pulberii de azvârlire a proiectilului.

trigger

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. trigger)

1. triodă cu catod rece ca releu sau ca tub de amorsare.
2. (biol.) factor declanșator care pune în mișcare un șir de acțiuni și reacții, de minimă contribuție energetică.