Dictionar

Andaluzia

Parte de vorbire:  nume propriu (f.)  
Etimologie: (sp. Andalucía)

1. comunitate autonomă formată din opt provincii, situată în sudul Spaniei; se mărginește la nord cu Extremadura și Castilia-La Mancha, la est cu Murcia, la sud cu Marea Mediterană, Oceanul Atlantic și la vest cu Portugalia.
 

andaluzit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. andalousite)

1. silicat natural de aluminiu, roz sau brun, cristalizat rombic.
 

bolerou

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. boléro)

1. vestă femeiască, scurtă până aproape de talie și deschisă în față.
2. vestă scurtă, până deasupra taliei și deschisă în față, purtată inițial de dansatorii de bolero din Andaluzia.
 

flamenco

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (sp. flamenco)

1. gen al muzicii populare spaniole, la țiganii din Andaluzia, care combină cântecul și dansul pe un acompaniament de chitară și castaniete.
2. (adj.) stil ~ = stil melodic de interpretare vocală cu efect de falset.
 

viridin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. viridine, engl. viridin, germ. Viridin)

1. andaluzit verde.
2. (poligr.) colorant verde-gălbui.
 

andaluz, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. fr andalou)

1. I. referitor la Andaluzia sau la andaluzi.
2. originar din Andaluzia, specific Andaluziei.
3. dialect ~ = dialect vorbit în Andaluzia, variantă de castiliană.
4. II. persoană care face parte din populația de bază a Andaluziei.
5. locuitor din Andaluzia.