atrial, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr., germ. atrial)
Etimologie: (fr., germ. atrial)
1. (anat.) referitor la atriu, la una dintre cele două despărțituri superioare ale inimii.
1. (anat.) referitor la atriu, la una dintre cele două despărțituri superioare ale inimii.
acroșaj
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. accrochage)
Etimologie: (fr. accrochage)
1. acroșare.
2. intersecția dintre un puț de mină și o rampă subterană.
3. (med.) sincronizare între sistolele atriale și ventriculare.
ATRIO-
Parte de vorbire: prefix
Etimologie: (fr. atrio-, cf. lat. atrium „vestibul, curte interioară”)
Etimologie: (fr. atrio-, cf. lat. atrium „vestibul, curte interioară”)
1. „atriu, auricul atrial”.
atrioseptopexie
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. atrioseptopexie)
Etimologie: (fr. atrioseptopexie)
1. intervenție chirurgicală de corijare a unui defect septal interatrial.
defibrilație
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. défibrillation)
Etimologie: (fr. défibrillation)
1. (med.) oprire a fibrilației atriale sau ventriculare și restabilire a ritmului cardiac normal, în special prin utilizarea unui șoc electric; defibrilare.
urechiușă
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (ureche + -ușă)
Cantharellus cibarius (2004)
Etimologie: (ureche + -ușă)
Cantharellus cibarius (2004)
1. diminutiv al lui ureche; ureche mică; urechiuță.
2. (bot.) ciupercă comestibilă cu pălăria în formă de pâlnie de culoare galbenă-portocalie sau roșcată (Cantharellus cibarius).
3. (reg.) (bot.) ~șa-babei = urechea-babei (Peziza coccinea)
4. (pop.) (la pl.) colțunași umpluți cu carne, care se fierb în supă.
5. (reg.) nume dat părților unor obiecte asemănătoare cu o ureche.
6. (anat.) dependință a fiecărui atriu cardiac; apendice atrial.
7. toartă la ciubăr.
8. ureche la găleată.