Dictionar

atrium/atriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. atrium)

1. curte interioară, înconjurată de portice acoperite, a caselor romane.
2. spațiu deschis, înconjurat uneori de coloane, la intrarea într-o bazilică.
3. (anat.) auricul.
4. spațiu gastric la spongieri, care comunică cu exteriorul prin oscul.
5. culoar care înconjură un con vulcanic secundar, îmbucat în craterul unui vulcan mai vechi.
 

natriu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. natrium, germ. Natrium)

1. (chimie) element chimic cu numărul atomic 11 și simbolul Na, care face parte din metalele alcaline; sodiu.
 

atrial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr., germ. atrial)

1. (anat.) referitor la atriu, la una dintre cele două despărțituri superioare ale inimii.
 

ATRIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. atrio-, cf. lat. atrium „vestibul, curte interioară”)

1. „atriu, auricul atrial”.
 

auricul 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auricule, lat. auricula)

1. fiecare dintre cele două compartimente superioare ale inimii; atrium (3).
 

compluviu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. compluvium)

1. deschizătură în acoperișul atriumului caselor romane, prin care cădea în impluviu apa de ploaie.
 

impluviu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. impluvium)

1. bazin descoperit în atriumul unei case romane, pentru strângerea apei de ploaie de pe acoperiș.
 

maladie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. maladie)

1. boală.
2. ~ mitrală = boală de inimă care afectează valvula dintre atriul și ventricului stâng; ~ albastră = cianoză.