autogamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autogamie)

1. polenizare cu polen produs în aceeași floare.
2. autofecundare la unele protozoare.

autogamie

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT autogamia
2. FR autogamie
3. EN autogamy
4. DE Autogamie; Selsbstbestäubung; Selsbstbefruchtung
5. RU aвтоraмия
6. HU önmegporzás, magamegporzás

alogamie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allogamie)

1. (biol.) încrucișare între indivizi genetic deosebiți.
2. (bot.) polenizare încrucișată cu polen de la alte plante aparținând aceleiași specii; xenogamie.
3. (antonim) autogamie.

autoalogamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autoallogamie)

1. prezența în cadrul aceleiași specii a unor indivizi parțial autogami și alogami.

autocarpie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autocarpie)

1. (bot.) însușire a plantelor care produc fructe prin autopolenizare.
2. (bot.) autogamie urmată de formarea fructului.

autogam, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autogame)

1. (plantă) care prezintă autogamie.
2. (despre flori) care se polenizează cu polenul propriu; homoclin.
3. (bot.) se spune despre o plantă care se autofecundează.
4. (antonime) heterogam, alogam.

protandrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. protandrie)

1. (bot.) modalitate de hermafroditism în care anterele (organele mascule) se dezvoltă înaintea stigmatelor (organele femele care colectează polen), ceea ce evită autogamia; proterandrie.
2. (zool.) modalitate de hermafroditism în care specia este mai întâi mascul, apoi femelă, pentru a îmbunătăți eficiența reproductivă; proterandrie.
3. (antonime) protoginie, proteroginie.

protoginie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. protogynie)

1. (biol.) hermafroditism secvențial în care maturizarea gameților feminini o precede pe cea a gameților masculini, făcând autogamia (sau autofecundația) mai dificilă, dacă nu imposibilă; proteroginie.
2. (biologie) condiția în care un organism hermafrodit își începe viața ca femelă și apoi se transformă într-un mascul.
3. (bot.) maturizare a stigmatelor înaintea staminelor la aceeași floare.
4. (antonime) protandrie, proterandrie.