OK
X
trilobiți
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. trilobites)
1.
pl.
clasă
de
artropode
marine
fosile,
cu
corpul
împărțit
în
trei,
longitudinal,
cât
și
transversal.
abecedar
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)
1.
carte
elementară
pentru
învățarea
scrisului
și
cititului.
2.
(fig.)
primele
noțiuni
ale
unei
științe
sau
profesiuni;
abc.
3.
(var.
înv.)
abețadar,
abețe,
abițedar,
abițidar.
adelfogamie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adelphogamie)
1.
(biol.)
unire
a
două
organe
sau
celule
generate
de
același
individ.
2.
(biol.)
copulare
a
celulelor
fiice.
3.
(biol.)
metodă
de
ameliorare
și
formare
a
unor
rase
noi
de
animale.
4.
(bot.)
polenizare
încrucișată
între
indivizii
deosebiți
ai
unor
specii
apropiate.
afișaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. affichage)
1.
acțiunea
de
a
(se)
afișa
sau
rezultatul
acțiunii
respective;
lipire
de
afișe;
afișare.
2.
(fig.,
depr.)
faptul
de
a
se
afișa
fără
discreție;
exhibiție
intensivă
sau
indiscretă.
3.
(inform.)
mod
de
vizualizare
a
datelor
și
rezultatelor
furnizate
de
un
ordinator.
alogamie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. allogamie)
1.
(biol.)
încrucișare
între
indivizi
genetic
deosebiți.
2.
(bot.)
polenizare
încrucișată
cu
polen
de
la
alte
plante
aparținând
aceleiași
specii;
xenogamie.
3.
(antonim)
autogamie.
ambiționa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. ambitionner)
1.
tr.
a
trezi
ambiția,
dorința
de
a
face
ceva.
2.
refl.
a
fi
stăpânit
de
ambiție;
a
se
încăpățâna.
ambițios, -oasă
Parte de vorbire:
adj., s. m. f.
Etimologie: (fr. ambitieux, lat. ambitiosus)
1.
(om)
stăpânit
de
ambiție.
2.
(om)
încăpățânat.