Dictionar

altazimut

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Altazimut)

1. instrument astronomic pentru măsurarea azimutului constelațiilor.
 

astrognozie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (astro- + gnozie)

1. ramură a astronomiei care studiază aștrii și constelațiile, denumirea și pozițiile lor reciproce.
 

etnoastronomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (etno- + astronomie)

1. disciplină care studiază motivele etnografice, textele sacre și rituale tradiționale ale popoarelor referitoare la astre, constelații.
 

mapamond

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. mappamondo)

1. hartă reprezentând globul terestru, împărțită în cele două emisfere; planisferă, planiglob.
2. ~ ceresc = harta cerului, stelele, constelațiile etc.
 

zodiac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. zodiaque, lat. zodiacus, gr. zodiakos)

1. zonă circulară în care ecliptica ocupă mijlocul și care conține cele 12 constelații (corespunzătoare lunilor) pe care le parcurge Soarele în mișcarea sa aparentă în cursul unui an.
2. totalitate a celor 12 zodii, cuprinse de o astfel de zonă a bolții cerești.
3. carte pe baza căreia se prezice viitorul omului potrivit zodiei în care s-a născut.
 

zodiacal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. zodiacal)

1. care ține de zodiac, privitor la zodiac; (înv.) zodiacesc.
2. (despre constelații) care se află în regiunea zodiacului.
3. (expr.) semn ~ = fiecare dintre cele 12 simboluri ale zodiilor, corespunzând diviziunilor zodiacului; zodie.
4. (expr.) lumină ~ă = fâșie de lumină din regiunea zodiacului, înainte de răsăritul soarelui (toamna) și după apusul acestuia (primăvara).
5. (simbolism) care reprezintă zodiacul, semnele zodiacale, animalele zodiacului.