OK
X
altazimut
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Altazimut)
1.
instrument
astronomic
pentru
măsurarea
azimutului
constelațiilor.
astrognozie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (astro- + gnozie)
1.
ramură
a
astronomiei
care
studiază
aștrii
și
constelațiile,
denumirea
și
pozițiile
lor
reciproce.
etnoastronomie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (etno- + astronomie)
1.
disciplină
care
studiază
motivele
etnografice,
textele
sacre
și
rituale
tradiționale
ale
popoarelor
referitoare
la
astre,
constelații.
mapamond
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. mappamondo)
1.
hartă
reprezentând
globul
terestru,
împărțită
în
cele
două
emisfere;
planisferă,
planiglob.
2.
~
ceresc
=
harta
cerului,
stelele,
constelațiile
etc.
zodiac
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. zodiaque, lat. zodiacus, gr. zodiakos)
1.
zonă
circulară
în
care
ecliptica
ocupă
mijlocul
și
care
conține
cele
12
constelații
(corespunzătoare
lunilor)
pe
care
le
parcurge
Soarele
în
mișcarea
sa
aparentă
în
cursul
unui
an.
2.
totalitate
a
celor
12
zodii,
cuprinse
de
o
astfel
de
zonă
a
bolții
cerești.
3.
carte
pe
baza
căreia
se
prezice
viitorul
omului
potrivit
zodiei
în
care
s-a
născut.
zodiacal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. zodiacal)
1.
care
ține
de
zodiac,
privitor
la
zodiac;
(înv.)
zodiacesc.
2.
(despre
constelații)
care
se
află
în
regiunea
zodiacului.
3.
(expr.)
semn
~
=
fiecare
dintre
cele
12
simboluri
ale
zodiilor,
corespunzând
diviziunilor
zodiacului;
zodie.
4.
(expr.)
lumină
~ă
=
fâșie
de
lumină
din
regiunea
zodiacului,
înainte
de
răsăritul
soarelui
(toamna)
și
după
apusul
acestuia
(primăvara).
5.
(simbolism)
care
reprezintă
zodiacul,
semnele
zodiacale,
animalele
zodiacului.