OK
X
dezinfecta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. désinfecter)
1.
a
distruge
germenii
patogeni
din
afara
organismului,
în
scopul
împiedicării
contaminării.
dezinfectant
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
antisepticum
2.
FR
désinfectant
3.
EN
disinfectant;
antiseptic
4.
DE
Desinfektionsmittel
5.
RU
средство
для
дезинфекций
6.
HU
fertőtlenítő
dezinfectant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. désinfectant)
1.
(substanță)
care
servește
la
dezinfectare.
dezinfectare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (dezinfecta)
1.
acțiunea
de
a
dezinfecta
și
rezultatul
ei;
dezinfecție,
dezinfectat.
2.
operația
de
distrugere
a
germenilor
și
bacteriilor
cu
ajutorul
unui
dezinfectant.
3.
împrospătare
a
aerului
dintr-o
încăpere.
4.
(antonim)
infectare.
dezinfectat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (dezinfecta)
1.
care
a
fost
supus
unei
dezinfectări;
sterilizat.
2.
(despre
aerul
dintr-o
încăpere)
împrospătat.
3.
(antonim)
infectat.
atomizor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. atomiseur)
1.
aparat
pentru
pulverizarea
fină
a
unui
lichid,
la
dezinfectare,
vopsit
etc.;
atomizator.
clor 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. chlore)
1.
element
chimic
gazos,
galben-verzui,
cu
miros
înțepător,
sufocant,
toxic,
decolorant
și
dezinfectant.
cloramină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. chloramine)
1.
substanță
netoxică,
pudră
albă
cristalină,
solubilă
în
apă,
dezinfectant
și
dezodorizant.
clorat
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. chlorate)
1.
(chimie)
denumire
generică
pentru
sărurile
rezultate
din
combinarea
acidului
cloric
cu
o
bază
oarecare;
sare
a
acidului
cloric.
2.
(chimie)
~
de
potasiu
=
compus
chimic
cu
formula
KClO
3
,
substanță
albă
și
cristalină
în
stare
pură,
utilizat
ca
agent
oxidant,
dezinfectant
etc.
clorina
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (clor)
1.
a
dezinfecta
apa
prin
tratarea
ei
cu
clor;
a
cloriza.
creolină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. créoline)
1.
lichid
uleios
brun
din
distilarea
gudroanelor
de
huilă,
cu
miros
puternic
și
persistent,
dezinfectant.