erupție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éruption, lat. eruptio)

1. ieșire bruscă și violentă din pământ a unui gaz, a țițeiului, a lavei etc.
2. ~ vulcanică = ansamblul fenomenelor legate de migrarea magmei și de revărsarea ei sub formă de lavă; vulcanism.
3. ~ solară = creștere bruscă a strălucirii unei regiuni a cromosferei.
4. apariție pe piele a unor pete roșii sau a unor bășicuțe în cazul unor boli.

aerlift

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. airlift)

1. metodă de explorare a sondelor prin erupție artificială, țițeiul fiind împins la suprafață cu ajutorul aerului comprimat.
2. dispozitiv pentru ridicarea apei, bazat pe diferența de greutate specifică între apă și emulsia de aer din apă.

aftoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aphtoïde)

1. cu aspect de aftă.
2. febră ~ă = febră care este însoțită de o erupție aftoasă.

aftos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aphteux)

1. cu afte.
2. febră ~oasă = boală a vitelor cornute, transmisibilă și omului, prin febră și erupție pe mucoasa gurii.

alastrin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alastrin)

1. boală contagioasă și epidemică din țările calde, printr-o erupție veziculoasă măruntă și superficială.

bombă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bombe)

1. proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., la bombardamentele de aviație.
2. ~ atomică (nucleară) = dispozitiv având ca exploziv energia nucleară dezvoltată prin reacția de fuziune în lanț a nucleelor unor elemente grele (uraniu, plutoniu); bombă A; ~ cu hidrogen = dispozitiv a cărui explozie se datorește energiei termonucleare dezvoltate prin reacția de fuziune a nucleelor de hidrogen (deuteriu, tritiu); bombă H, bombă termonucleară.
3. ~ vulcanică = bucată de lavă azvârlită de un vulcan, la începutul erupției.
4. recipient în medicină pentru gaze sau substanțe radioactive.
5. (peior.) cârciumă sordidă, rău famată.
6. (fig.; sport) lovitură puternică de minge.
7. (fam.) știre, fapt care produce senzație.

crisodermă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chrysoderme)

1. (med.) erupție cutanată care apare în zone descoperite, la unii bolnavi tratați cu săruri de aur; crisiază.