Dictionar

bestiar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. bestiarius, fr. bestiaire)

1. s. m. cel care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane, în circuri.
2. s. n. loc în care sunt închise animale sălbatice.
 

gladiator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gladiateur, lat. gladiator)

1. (în Roma antică) luptător (sclav, prizonier sau criminal) în spectacolele publice, care lupta în arenă cu alt gladiator sau cu fiare sălbatice.
 

fierui

Parte de vorbire:  vb. tr. (pop.)  
Etimologie: (v. fier)

1. a lega în fiare, a fereca.
2. a acoperi cu (tablă de) fier.
3. a potcovi.
 

pumnaci

Parte de vorbire:  s.m. inv. (înv.)  
Etimologie: (pumn + -aci)

1. (în Roma antică) bărbat (de obicei sclav), care se lupta în arenă cu alt luptător sau cu fiare sălbatice; gladiator.
 

solfegiere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. solfegia)

1. (muz.) acțiunea de a solfegia și rezultatul ei; executare a unui solfegiu; (înv.) solfiare.
 

fauve

Parte de vorbire:  I. adj. invar., II. s.m.  
Etimologie: (fr. fauve)

1. I. (de culoare) galben-roșiatică; de un galben care trage spre roșcat.
2. care are violența, lăcomia, ferocitatea unei fiare sălbatice; feroce, crud.
3. II. (mai întâi ca o glumă) nume dat pictorilor aparținând fauvismului; fauvist, fovist.
4. (var.) fov.