Dictionar

ferofosfor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ferrophosphore)

1. aliaj cu fosfor, ca adaos la turnarea fontelor cenușii.
 

fosfor 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phosphore)

1. element chimic otrăvitor, inflamabil, care nu se găsește liber în natură.
 

fosforat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. phosphoré)

1. care conține fosfor; care este acoperit sau impregnat cu fosfor.
2. (med.) cauzat de fosforul alb.
3. (antonim) defosforat.
 

fosforemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phosphorémie)

1. prezența de fosfor în sânge.
 

fosforescent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. phosphorescent)

1. care produce fosforescență.
 

fosforescență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phosphorescence)

1. luminescență spontană a unor substanțe, produsă prin acțiunea unei arderi lente; calitatea de a lumina și în întuneric; fotogeneză (2).
 

adenozin-fosforic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénosin-phosphorique)

1. acid ~ = compus chimic care conține adenină, glucoză și acid fosforic.
 

amofos

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ammophos, germ. Ammophos)

1. îngrășământ chimic complex, ușor solubil, din azot și anhidridă fosforică.
 

amofosca

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ammophoska)

1. îngrășământ chimic complex, care conține azot, fosfor și potasiu.
 

antiton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anti- + ton/are/)

1. (poligr.) emulsie din ulei de in, gumă arabică și acid fosforic, folosită pentru combaterea fenomenului de tonare.
 

calcitonină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calcitonine)

1. hormon secretat de tiroidă, în metabolismul calciului și al fosforului.
 

creatinfosforic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (creatină + fosforic)

1. acid ~ = compus al creatinei cu acidul fosforic, în țesutul muscular.