Dictionar

gelatină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gélatine, it. gelatina)

1. substanță proteică coloidală extrasă prin fierbere din oase, cartilaje etc., folosită în industria alimentară și farmaceutică, în bacteriologie, tehnică etc.
2. piele crudă, pregătită pentru tăbăcire.
3. preparat dulce din sirop de fructe sau dintr-o cremă închegată cu gelatină.
 

gelatină

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT gelatina
2. FR gelée; gélatine
3. EN jelly; gelatine
4. DE Gelatine; Gallerte
5. RU студень; желaтин
6. HU kocsonya, nyálka, zselatin
 

antihalo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antihalo)

1. peliculă de lac sau de gelatină colorată, care împiedică formarea efectului halo.
 

coloid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. colloïde)

1. s.m. (op. cristaloid) substanță aflată în stare de dispersie, cu aspect de gelatină, care nu poate trece printr-o membrană de pergament.
2. adj. care se prezintă în starea descrisă mai sus.
3. coloidal.
 

fotocolografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. photocollographie)

1. procedeu de reproducere tipografică folosind un strat de gelatină sensibilizat la acțiunea luminii.
 

gelatină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gélatine, it. gelatina)

1. substanță proteică coloidală extrasă prin fierbere din oase, cartilaje etc., folosită în industria alimentară și farmaceutică, în bacteriologie, tehnică etc.
2. piele crudă, pregătită pentru tăbăcire.
3. preparat dulce din sirop de fructe sau dintr-o cremă închegată cu gelatină.
 

gelatiniza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. gélatinifier)

1. a (se) transforma în gelatină.
 

gelatinos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. gélatineux)

1. ca gelatina, de gelatină.