halo
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. halo, gr. halos)
Etimologie: (fr. halo, gr. halos)
1. cerc luminos, colorat, în jurul Soarelui sau al Lunii, datorită prezenței cristalelor de gheață.
2. (p. ext.) cerc luminos difuz în jurul unei surse luminoase.
3. iradiație luminoasă pe stratul fotosensibil al unui material fotografic în jurul unui punct strălucitor, ca urmare a producerii unor reflexii și difuziuni puternice în strat.
4. (fig.) aureolă, nimb.