Dictionar

guvernământ

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gouvernement)

1. guvernare.
2. formă de ~ = formă de conducere politică a unui stat.
3. (în unele țări) unitate teritorial-administrativă condusă de un guvernator.
 

antirepublicanism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. antirépublicanisme)

1. sistem care se opune doctrinelor republicane sau republicii ca formă de guvernământ; politică antirepublicană.
 

bipartism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bipartisme)

1. formă de guvernământ constituită din două partide politice.
 

oligarhie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. oligarchie)

1. formă de guvernământ în care puterea este exercitată de un număr mic de persoane sau de familii.
2. grup de persoane care exercită puterea într-o asemenea formă de guvernământ.
3. ~ financiară = grup restrâns de reprezentanți ai capitalului financiar care dețin sau controlează ramurile principale ale economiei.
 

pentarhie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pentarchie)

1. colegiu de cinci magistrați superiori în Cartagina punică.
2. guvernământ de cinci șefi; alianță de cinci națiuni.
 

pseudodemocrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (pseudo- + democraţie)

1. formă de guvernământ care acceptă principiile democratice în mod formal, nerespectându-le în realitate; falsă democrație.
 

regalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. royalisme)

1. concepție politică ce preconizează regalitatea ca formă de guvernământ; atașament față de rege; monarhism.