Dictionar

halebardă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hallebarde)

1. armă medievală în formă de lance, cu vârful de fier prevăzut cu o bardă pe o parte și cu un cârlig pe partea opusă.
 

halebardier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hallebardier)

1. soldat înarmat cu o halebardă.
 

halenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. haleine)

1. (med.) aer cald care iese din plămâni în timpul expirației.
2. respirație urât mirositoare.
 

haler

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Haléru)

1. monedă divizionară în Cehia și Slovacia, a suta parte dintr-o coroană.
 

exogamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exogamie)

1. obicei în cadrul ginții matriarhale de a nu îngădui căsătoria decât cu indivizi aparținând altui trib sau clan.
2. (biol.) împerechere de indivizi neînrudiți.
3. fuzionare a gameților în afara organismului.
 

halebardier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hallebardier)

1. soldat înarmat cu o halebardă.
 

halitoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. halitosis)

1. halenă fetidă; miros neplăcut al gurii.
 

lanternou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lanterneau)

1. mică lanternă (3) pe acoperișul unei hale, pe cupola unui dom.
 

patriahalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (patriarhal + -ism)

1. tendință de întoarcere la tradițiile și datinile din trecut; obicei, tradiție, mod de viață care amintește de timpurile patriarhale.
 

pertuizană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pertuisane)

1. halebardă ușoară din sec. XV-XVII.