Dictionar

haotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chaotique)

1. care este sau pare confuz, dezordonat, fără armonie sau echilibru; neorganizat.
2. (ca) de haos, care amintește haosul; care dă impresia de haos.
 

babelic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. babélique)

1. care este amestecat, împestrițat; care este haotic.
2. de o confuzie extremă.
3. (fig.) care este extrem de încurcat, de confuz.
4. care se referă la Turnul Babel.
5. foarte mare, enorm, gigantic.
 

babilonie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (babilon/ic/ + -ie)

1. încurcare, amestecare a limbilor; vorbire, scriere confuză.
2. dezordine, situație confuză, haotică.
3. (var.) vavilonie.
 

elucubrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. élucubration, lat. elucubratio)

1. lucrare compusă cu multă osteneală și răbdare, lucrând ziua și noaptea; elaborare cu multă trudă a unei opere; elucubrat, elucubrare.
2. expunere haotică; divagație.
3. (ironic) spunere a unor enormități; elucubrat, elucubrare.
4. (depr.) combinație, lucrare haotică și greoaie, cu idei încâlcite, absurde; aberație.
 

ochlocrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Ochlokratie)

1. (ant.) puterea mulțimii informe și haotice a scalvilor.
 

nemistuit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + mistuit)

1. (despre mâncare) nedigerat, care nu a fost digerat; (antonim) mistuit.
2. (despre foc, flăcări etc.) care nu încetează; nemistuitor.
3. (înv.) care nu este organizat; haotic.
4. (var.) (înv.) neamistuit.