Dictionar

hiperbolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hyperbole)

1. figură de stil, constând în folosirea unor expresii și imagini exagerate, pentru a reda mai plastic ideea și a impresiona mai puternic.
2. curbă loc geometric al punctelor dintr-un plan, a căror diferență a distanțelor la două puncte fixe (focare) este constantă.
 

apolonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. apollonisch)

1. referitor la opera matematică a lui Apollonius, în care apar pentru prima dată denumirile celor trei conice: elipsa, hiperbola, parabola și alte noțiuni, ca: diametri, axe, focare etc.
 

echilater, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. équilatère)

1. (despre figuri geometrice) cu elemente liniare congruente.
2. con ~ = con circular drept care are generatoarea congruentă cu diametrul bazei; hiperbolă ~ă = hiperbolă cu asimptotele perpendiculare.
 

hiperbolic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hyperbolique, lat. hyperbolicus)

1. cu caracter de hiperbolă (1); exagerat.
2. de forma hiperbolei (2).
 

transvers, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. transverse, lat. transversus)

1. (anat.; despre unele organe) transversal.
2. (mat.; într-o hiperbolă, despre axă sau despre un diametru) care taie curba.
 

HIPERBOLO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. hyperbole „hiperbolă”)

1. „hiperbolă”.