Dictionar

casoletă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cassolette)

1. vas în care se ard parfumuri, mirodenii.
2. cutie de metal în care se sterilizează feși, vată, instrumente medicale.
3. ornament în formă de vas din care ies flăcări, la arcuri de triumf, altare etc.
 

fumigație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fumigation, lat. fumigatio)

1. afumare cu mirodenii pentru distrugerea bacteriilor, a insectelor etc., sau pentru parfumarea aerului.
 

ketchup

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. ketchup)

1. sos picant din suc de roșii, oțet și mirodenii.
 

aromi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (necunoscută)

1. intr. a fi cuprins de un somn ușor (și scurt); a ațipi.
2. tr. a ameți cu un miros îmbătător.
3. tr. (înv) a afuma pe cineva cu mirodenii; a tămâia.
4. tr. (fig.) a potoli, a liniști.
5. (înv.) a aroma.
 

aromire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. aromi)

1. acțiunea de a aromi și rezultatul ei.
2. aromeală, afumare cu mirodenii.
3. ațipire, dormitare, visare.
4. (fig.) potolire, liniștire.
 

lemn-dulce

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. germ. Süßholz (= lemn dulce); it. radice dolce (= rădăcină dulce))

1. plantă erbacee cu flori albe sau albastre, a cărei rădăcină e întrebuințată la prepararea unor medicamente (Glycyrrhiza echinata); (reg.) plutitoare-dulce.
2. plantă erbacee, perenă, comună în sudul Europei și în Orient, ale cărei rădăcini cu gust dulce-amar constituie una din cele mai vechi mirodenii, utilizată pentru aromatizarea dulciurilor și a băuturilor (Glycyrrhiza glabra); răculeț.