OK
X
moralism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. moralisme)
1.
recunoaștere
a
unei
legi
etice
obligatorii
atât
în
activitatea
proprie
cât
și
în
viața
socială.
2.
părerea
că
morala
este
unicul
scop
al
vieții.
amoralism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amoralisme)
1.
concepție
care
preconizează
renunțarea
la
principiile
morale;
negare
a
oricărei
morale.
imoralism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. immoralisme)
1.
doctrină
care
preconizează
încălcarea
principiilor
și
a
normelor
morale.
2.
dispreț
față
de
tot
ceea
ce
este
considerat
moral.
amoralist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. amoraliste)
1.
(adept)
al
amoralismului.
2.
I.
care
respinge
toate
valorile
morale.
3.
II.
cel
care
pledează
pentru
indiferență
față
de
principii,
față
de
imperativele
moralității.
4.
persoană
care
adoptă
o
atitudine
contrară
valorilor
morale.
imoralist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. immoraliste)
1.
I.
referitor
la
imoralism,
propriu
imoralismului.
2.
care
refuză
să
respecte
morala.
3.
care
nu
se
bazează
pe
morala
stabilită
sau
pe
morala
creștină.
4.
II.
adept
al
imoralismului.
catonism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (cf. fr. catonisme)
1.
atitudine
austeră,
care
amintește
de
Cato,
și
moralism
intransigent
față
de
obiceiuri,
judecăți
etc.