Dictionar

obscen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. obscene, lat. obscenus)

1. (despre gesturi, cuvinte, atitudini) nerușinat, trivial, indecent; pornografic.
 

obscenitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. obscénité, lat. obscenitas)

1. caracter obscen; vorbă, faptă obscenă.
 

coprofemie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. coprophémie)

1. perversiune care constă în rostirea cu voce tare a cuvintelor obscene; vorbire obscenă.
 

coprolalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coprolalie)

1. tendință patologică de a folosi cuvinte și expresii obscene, scabroase; limbaj ordurier; scatologie.
 

echivoc, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. équivoque, lat. aequivocus)

1. adj. care poate fi interpretat în mai multe feluri; neprecis, neclar, confuz.
2. cu două sau mai multe înțelesuri.
3. (despre atitudine, purtare etc.) îndoielnic, ambiguu, suspect.
4. s.n. cuvânt, propoziție cu dublu sens, dintre care unul este adesea obscen, grosolan.
5. ambiguitate.
6. (telec.) măsură a efectului perturbațiilor asupra comunicațiilor prin canale, reprezentând cantitatea de informație care rămâne netransmisă.
 

eufemism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. euphémisme)

1. cuvânt, expresie care înlocuiește în vorbire sau în scris un cuvânt, ori o expresie desemnând ceva neplăcut, jignitor sau obscen.
 

lasciv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lascif, lat. lascivus)

1. excitant, ațâțător la plăceri senzuale; voluptuos; obscen.
 

lubric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lubrique, lat. lubricus)

1. excesiv de senzual; desfrânat, libidinos.
2. excitant, lasciv; obscen.