Dictionar

 
 

palid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. pallidus, it. pallido)

1. (despre oameni) fără sânge în obraz, galben, alb la față; pal.
2. fără strălucire, șters, lipsit de vigoare.
 

paliditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. pallidità)

1. faptul, însușirea de a fi palid; paloare.
 

palidor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Palidor)

1. aliaj de paladiu și aur, pentru proteze dentare.
 

palidum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pallidum)

1. una dintre formațiile cenușii ale nucleului lenticular al creierului.
 

blafard, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. blafard)

1. (despre lumină, culori) alburiu; șters.
2. (despre ten) palid, livid.
 
 
 

exsanguu, -uă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exsangue, lat. exsanguis)

1. (despre țesuturi) lipsit de sânge; (despre obraji, față) palid, cadaveric.
 

impalida

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după it. impallidire)

1. a deveni palid, a se îngălbeni.
2. (fig.) a pierde strălucirea, luciul.
 

livid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. livide, lat. lividus)

1. palid, învinețit la față.