OK
X
pensula
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (pensulă)
1.
a
întinde
cu
pensula
pe
o
suprafață
un
strat
de
vopsea,
lac
etc.;
a
colora
cu
pensula.
2.
(med.)
a
badijona.
pensulă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Pinsel)
1.
unealtă
dintr-un
smoc
de
fire
de
păr
legate
de
un
mâner,
cu
care
se
pictează,
se
întinde
un
clei
etc.
pensulare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (pensula)
1.
acțiunea
de
a
pensula
și
rezultatul
ei;
badijonare,
pensulație.
2.
întindere
cu
pensula
a
unui
strat
de
vopsea,
lac;
vopsire
sau
colorare
cu
pensula;
pensulație.
3.
(med.)
acțiunea
de
a
badijona
cu
o
pensulă;
badijonare
cu
o
pensulă.
pensulație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (pensula + -ţie)
1.
acțiunea
de
a
pensula
și
rezultatul
ei;
badijonare,
pensulare.
2.
întindere
cu
pensula
a
unui
strat
de
vopsea,
lac;
pensulare.
3.
(prin
ext.)
mod
specific
în
care
aplică
culoarea
un
pictor;
pensulă.
4.
(med.)
acțiunea
de
a
badijona
cu
o
pensulă;
badijonare
cu
o
pensulă.
gestualist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (engl. gestualist)
1.
I.
referitor
la
gestualism
(metodă
de
pictură
artistică
caracterizată
printr-o
pensulă
energică
și
expresivă
care
subliniază
în
mod
deliberat
mișcarea
brațului
sau
a
mâinii
pictorului
sau,
cu
alte
cuvinte,
pensula
dintr-un
tablou
gestual
exprimă
emoțiile
și
personalitatea
artistului
la
fel
cum
gesturile
unei
persoane
reflectă
sentimentele
acesteia
în
viața
de
zi
cu
zi).
2.
II.
(pictor)
adept
al
gestualismului.
penel
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. pennello)
1.
pensulă
mică,
în
pictură.
2.
(fig.)
stil,
manieră
de
a
picta.
penicil
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. pénicille, lat. penicillum)
1.
(anat.)
parte
a
unui
organ
a
cărui
extremitate
este
dispusă
în
formă
de
pensulă.
peniciliform, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. penicilliformis)
1.
(despre
stigmat)
în
formă
de
pensulă.
pensula
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (pensulă)
1.
a
întinde
cu
pensula
pe
o
suprafață
un
strat
de
vopsea,
lac
etc.;
a
colora
cu
pensula.
2.
(med.)
a
badijona.
pensulație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (pensula + -ţie)
1.
acțiunea
de
a
pensula
și
rezultatul
ei;
badijonare,
pensulare.
2.
întindere
cu
pensula
a
unui
strat
de
vopsea,
lac;
pensulare.
3.
(prin
ext.)
mod
specific
în
care
aplică
culoarea
un
pictor;
pensulă.
4.
(med.)
acțiunea
de
a
badijona
cu
o
pensulă;
badijonare
cu
o
pensulă.