OK
X
prepotent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. praepotens)
1.
care
are
o
mare
putere;
foarte
influent.
2.
(religie)
care
are
putere
absolută
și
nelimitată;
atotputernic.
prepotență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. prépotence, lat. praepotentia)
1.
atitudine
a
cuiva
care,
într-un
mod
cu
totul
arbitrar,
vrea
să-și
impună
voința,
chiar
recurgând
la
constrângere
și
abuz;
autoritate
absolută;
atotputernicie.
2.
(biol.)
capacitate
a
unui
animal
de
a
genera
descendenți
mult
mai
asemănători
lui
decât
în
mod
obișnuit.
camorrist
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (it. camorrista)
1.
cel
care
folosește
prepotența,
corupția
și
favoritismul
ca
mijloc
de
a
obține
funcții
și
câștiguri;
membru
al
camorrei
(echivalentul
napolitan
sau
urban
al
mafiei
siciliene
sau
rurale).
rodomont
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. rodomont)
1.
om
care
se
pretinde
prepotent
și
se
lansează
în
acțiuni
hazardate
pentru
a-și
dovedi
superioritatea
fizică.
2.
fanfaron,
temerar,
lăudăros.