OK
X
prosper, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. prospère)
1.
căruia
îi
merge
bine;
înfloritor.
prospera
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. prospérer)
1.
a
se
afla,
a
se
dezvolta
în
condiții
extrem
de
prielnice.
prosperitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. prospérité, lat. prosperitas)
1.
stare
prosperă;
bunăstare,
belșug.
boom
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (amer. boom)
1.
prosperitate
rapidă
a
activității
economice.
2.
avânt.
3.
eveniment
excepțional.
4.
revenire.
delicvescent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. déliquescent, lat. deliquescens)
1.
(despre
substanțe
solide)
care
absoarbe
vaporii
de
apă
din
atmosferă,
transformându-se
în
soluții
apoase;
care
trece
în
stare
lichidă
prin
absorbția
umidității
din
aer.
2.
(fig.)
care
este
sau
cade
într-o
stare
de
degradare
avansată;
decadent,
corupt;
(antonime)
prosper,
puternic.
eflorescență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. efflorescence)
1.
începutul
înfloririi
unei
plante;
îmbobocire.
2.
(fig.)
înflorire,
prosperitate,
dezvoltare.
3.
transformare
în
pulbere
a
unor
săruri
hidratate
prin
pierderea
apei
de
cristalizare
în
contact
cu
aerul.
4.
depozit
de
săruri
de
la
suprafața
unor
roci.
5.
erupție
ușoară
pe
piele;
exantem;
spuzeală.
prosperitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. prospérité, lat. prosperitas)
1.
stare
prosperă;
bunăstare,
belșug.
tiofil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. thiophile)
1.
(despre
bacterii)
care
prosperă
în
mediile
bogate
în
sulf.
înfloritor, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (înflori + -tor)
1.
care
înflorește;
plin
de
înflorire;
eflorescent.
2.
(figurat)
care
e
în
plină
dezvoltare,
care
prosperă;
care
este
în
plin
progres.