Dictionar

delicvescent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déliquescent, lat. deliquescens)

1. (despre substanțe solide) care absoarbe vaporii de apă din atmosferă, transformându-se în soluții apoase; care trece în stare lichidă prin absorbția umidității din aer.
2. (fig.) care este sau cade într-o stare de degradare avansată; decadent, corupt; (antonime) prosper, puternic.
 

doctorantură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (rus. doktorantura)

1. formă de pregătire avansată a oamenilor de știință, în înstituțiile de învățământ sau de cercetări științifice, pentru gradul de doctor în științe.
2. stagiu de calificare științifică superioară pentru obținerea titlului de doctor; doctorat.
 

lob 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. lob)

1. lovitură, în sus, la crichet și tenis, executată cât mai înalt (peste jucătorul care se află într-o poziție mai avansată) și cât mai spre fundul terenului.
 

rebonifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. rebonifier)

1. a restitui cuiva suma avansată în contul unei mărfi, al unui serviciu etc.
 

scientism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. scientisme)

1. concepție filozofică pozitivistă care consideră că știința, concepută ca un ansamblu de cunoștințe „pozitive”, exacte, eliberată de orice implicații „metafizice”, este singura în măsură să rezolve toate problemele cunoașterii; fetișizare a științei.
2. poziție teoretică avansată a unor savanți cu vederi avansate, dialectice.
 

euterian

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (cf. fr. euthérien)

1. (zool.) animal aparținând unei subclase de mamifere cu placentă și care ating o stare avansată de dezvoltare înainte de naștere; acest grup include toate mamiferele, cu excepția monotremelor și marsupialelor; mamifer superior.