alelism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allélisme)

1. reacția care există între alelele diferite ale unei gene.

bombă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bombe)

1. proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., la bombardamentele de aviație.
2. ~ atomică (nucleară) = dispozitiv având ca exploziv energia nucleară dezvoltată prin reacția de fuziune în lanț a nucleelor unor elemente grele (uraniu, plutoniu); bombă A; ~ cu hidrogen = dispozitiv a cărui explozie se datorește energiei termonucleare dezvoltate prin reacția de fuziune a nucleelor de hidrogen (deuteriu, tritiu); bombă H, bombă termonucleară.
3. ~ vulcanică = bucată de lavă azvârlită de un vulcan, la începutul erupției.
4. recipient în medicină pentru gaze sau substanțe radioactive.
5. (peior.) cârciumă sordidă, rău famată.
6. (fig.; sport) lovitură puternică de minge.
7. (fam.) știre, fapt care produce senzație.

catalitic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. catalytique)

1. legat de cataliză; produs prin cataliză.
2. având proprietăți care facilitează reacția chimică.

deflagrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déflagration, lat. deflagratio)

1. ardere explozivă în care reacția de descompunere se propagă cu viteze mici.
2. explozie violentă.
3. conflict generalizat.

depolimeriza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dépolymériser)

1. a efectua reacția de depolimerizare.

dioxan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dioxane)

1. eter ciclic rezultat din reacția dintre două molecule de glicol.