rubefacție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rubéfication)

1. înroșire a pielii, produsă de o substanță rubefiantă.
2. colorație roșie a solurilor, cu o desicație intensă.

rubefiant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. rubéfiant)

1. (substanță) care irită și înroșește pielea.
2. I. care irită și provoacă o congestie la nivelul tegumentelor (în aplicații locale).
3. se referă la medicamentele care, atunci când sunt aplicate pe piele, provoacă iritație și roșeață.
4. II. agent medicamentos care produce rubefacție; substanță care, aplicată pe piele, produce o roșeață intensă și pasageră.

rubelit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rubellite)

1. turmalină roz, piatră semiprețioasă.

rubeolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rubéole)

1. maladie infectocontagioasă, benignă (la copii), care produce febră ușoară, adenopatie și o erupție de pete roșii pe piele.

rubeolic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rubéolique)

1. (med.) care se referă la rubeolă; legat de rubeolă; rubeolos.

rubeoliform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rubéoliforme)

1. (despre erupții) care seamănă cu erupția rubeolică.

bebe

Parte de vorbire:  s.m. invar.  
Etimologie: (fr. bébé, engl. baby)

1. copil foarte mic, sugar, care nu a atins vârsta de înțărcare; baby, bebeluș.
2. (fam.) copil drăgălaș, copilaș.
3. ~-eprubetă = copil care este rezultatul unei sarcini obținute prin fecundare artificială.
4. păpușă sintetică cu aspectul și dimensiunile unui copil mic.
5. (var.) bebi.

dulie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. douille)

1. piesă goală și cilindrică, care servește la atașarea unei baionete la țeava puștii, a unui bec la instalația electrică etc.
2. piesă în care se fixează sau se înșurubează soclul unui bec; fasung.

erubescență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. érubescence, lat. erubescentia)

1. însușirea de a fi erubescent.

fasung

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Fassung)

1. piesă în care se înșurubează becul electric, asigurându-i astfel contactul cu circuitul electric; dulie.

pastilă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pastille, germ. Pastille)

1. preparat farmaceutic sau alimentar de forma unei tablete sau bomboane rotunde.
2. piesă, disc mic, la unele mașini sau mecanisme.
3. corp în formă de disc sau de cilindru, de mici dimensiuni, prin turnare sau presare.
4. mic tub metalic, cu o compoziție trasoare, care se înșurubează în fundul proiectilelor (perforante), pentru marcarea traiectoriei și pentru incendierea carburanților inamicului.
5. (inform.) substrat semiconductor pe care este fabricat un circuit integral; microcircuit.
6. refugiu în mijlocul unei piețe, al unei intersecții largi etc.

rubefacție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rubéfication)

1. înroșire a pielii, produsă de o substanță rubefiantă.
2. colorație roșie a solurilor, cu o desicație intensă.