OK
X
salin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. salin, lat. salinus)
1.
care
conține
sare.
2.
(chim.)
care
are
caracter
de
sare.
3.
(despre
plante)
care
crește
pe
un
teren
care
conține
sare.
salină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. saline, lat. salina, germ. Saline)
1.
mină
de
sare;
ocnă.
salinifer, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. salinifère)
1.
(despre
terenuri)
care
conține
sare.
salinitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. salinité)
1.
concentrația
în
săruri
a
unei
soluții,
a
unei
ape
sau
a
unui
sol.
saliniza
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. saliniser)
1.
(despre
sol)
a
face
să
devină,
a
deveni
salin;
a
se
îmbiba
cu
săruri
solubile
pe
care
le
conține
în
soluție
apa
de
irigare.
salinizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (saliniza)
1.
acțiunea
de
a
saliniza
și
rezultatul
ei.
2.
acumulare
de
săruri
minerale
solubile.
3.
(antonim)
desalinizare.
desalinizator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. dessaleur)
1.
aparat
pentru
desalinizare
chimică
sau
electrostatică.
eurihalin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. euryhalin)
1.
(despre
organisme
acvatice)
care
suportă
variații
mari
ale
salinității
apei.
halin 1, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. halin)
1.
referitor
la
salinizarea
mării.
halogeneză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. halogenèse)
1.
proces
de
formare
a
sărurilor
saline
sau
alcaline.
izohalin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. isohaline)
1.
adj.
cu
salinitate
constantă.
2.
s.
f.
linie
care
unește
punctele
cu
aceeași
salinitate
marină.
SALI-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. sali-, cf. lat. sal)
1.
„(referitor
la)
sare,
salin”.