Dictionar

salin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. salin, lat. salinus)

1. care conține sare.
2. (chim.) care are caracter de sare.
3. (despre plante) care crește pe un teren care conține sare.
 

salină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. saline, lat. salina, germ. Saline)

1. mină de sare; ocnă.
 

salinifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. salinifère)

1. (despre terenuri) care conține sare.
 

salinitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. salinité)

1. concentrația în săruri a unei soluții, a unei ape sau a unui sol.
 

saliniza

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. saliniser)

1. (despre sol) a face să devină, a deveni salin; a se îmbiba cu săruri solubile pe care le conține în soluție apa de irigare.
 

salinizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (saliniza)

1. acțiunea de a saliniza și rezultatul ei.
2. acumulare de săruri minerale solubile.
3. (antonim) desalinizare.
 

desalinizator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. dessaleur)

1. aparat pentru desalinizare chimică sau electrostatică.
 

eurihalin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. euryhalin)

1. (despre organisme acvatice) care suportă variații mari ale salinității apei.
 

halin 1, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. halin)

1. referitor la salinizarea mării.
 

halogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. halogenèse)

1. proces de formare a sărurilor saline sau alcaline.
 

izohalin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. isohaline)

1. adj. cu salinitate constantă.
2. s. f. linie care unește punctele cu aceeași salinitate marină.
 

SALI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. sali-, cf. lat. sal)

1. „(referitor la) sare, salin”.