Dictionar

minnesang

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Minnesang)

1. poezie lirică de curte, creată de cavalerii și cântăreții germani din evul mediu, după model folcloric și sub influența trubadurilor provensali.
 

occitan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. occitan)

1. (locuitor) din Occitania (sudul Franței).
2. (s. n.) ansamblu de dialecte vorbite de occitani.
3. (s. f.) vechea limbă provesală sau limba trubadurilor.
 

pastoral, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. pastoral, lat. pastoralis, it. pastorale)

1. adj. de păstor; (p. ext.) câmpenesc, rustic.
2. gen ~ = gen literar sau muzical de inspirație campestră, care își propune să redea scene simple și vădit naive din natură.
3. care aparține pastorilor, preoților.
4. s. f. scenă idilică, câmpenească în creația trubadurilor și truverilor.
5. operă dramatică, lirică sau muzicală aparținând genului pastoral.
6. mesaj al unui episcop adresat preoților și credincioșilor în anumite ocazii.
 

sirventă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sirvente)

1. poezie proprie trubadurilor, cu conținut războinic, satiric sau moralizator.
 

șansonier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chansonnier)

1. culegere franceză de cântece.
2. (spec.) culegere de poezii lirice ale truverilor și trubadurilor.
 

tornadă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tornada)

1. dedicație care încheia poezia trubadurilor și în care se relua o idee deja exprimată și unele versuri folosite mai înainte în aceeași piesă.