Dictionar

urdu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. urdu)

1. (lingvistică) limba națională a Pakistanului, foarte apropiată de hindi, dar influențată de persană și scrisă cu alfabetul arab.
 

acordeon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. accordéon, germ. Akkordeon)

1. instrument muzical, popular și portabil, al cărui sunet este produs prin acțiunea simultană a unui burduf și a unei claviaturi pe niște ancii metalice.
2. (loc.) în ~ = care formează pliuri paralele; care are multe pliuri suprapuse.
 

armonică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Harmonika, it. armonica)

1. instrument muzical portativ cu ancii metalice, în care sunetul este produs prin vibrația unei coloane de aer cu un burduf manevrat manual.
2. muzicuță (de gură).
 

armoniu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. harmonium, germ. Harmonium)

1. instrument muzical cu claviatură, asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de ancii metalice puse în vibrație de un burduf acționat prin pedale.
 

dada

Parte de vorbire:  s.n. inv.  
Etimologie: (fr. /l’école/ dada)

1. denumire adoptată în 1916 de o mișcare artistică și literară revoluționară, protestând prin derizoriu și iraționalitate împotriva absurdului universal; dadaism.
 

finger

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. finger)

1. rampă mobilă cu care se leagă burduful de avion în aeroport.
 

hindustană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hindoustani)

1. (limbă indo-europeană) vorbită în India și în Pakistan, cu două variante literare: hindi și urdu.